duminică, 9 noiembrie 2008

Canalul Dunare-Marea Neagra a intrat pe profit

Dupa mai bine de 20 de ani de la inaugurarea oficiala, Canalul Dunare-Marea Neagra a devenit o afacere profitabila. Chiar daca nu aduce un plus mai mare de un milion de euro anual, performanta merita totusi notata. Foarte putini oameni au crezut ca proiectul megalomanic desavarsit de Ceausescu – care a inghitit investitii fabuloase si a distrus zeci de mii de vieti – va ajunge vreodata sa devina o afacere economica rentabila. Deocamdata, profitul nu revine statului in contul sumelor exorbitante care au fost cheltuite, el fiind directionat catre modernizarea Canalului. Indiferent insa cat de multi bani va aduce, succesul economic al Canalului Dunare-Marea Neagra nu va putea sterge amintirea vietilor sacrificate pentru realizarea sa.

In anii comunismului, profitabilitatea canalelor navigabile (folosim pluralul pentru ca pe langa Dunare-Marea Neagra s-a construit si o derivatie, Canalul Poarta Alba-Midia Navodari) era un subiect tabu. In economia centralizata, raportarile cincinale sunau triumfalist. Dupa 1990, canalul a inceput sa fie din ce in ce mai tranzitat. Traficul total a crescut de la 9.410.000 tone, in 1991, pana la peste 20 milioane tone, incepand din 1996 (cifra sub care nu a mai scazut pana in prezent). Cel mai bun an din istoria sa a fost 2005, cand s-a trecut peste granita de 30 de milioane tone (mai exact 31.965.103 tone). In aceasta perioada au existat si perioade mai proaste, cauzate in principal de razboaiele din fosta Iugoslavie, cand podurile peste Dunare au fost bombardate, iar traficul a fost practic blocat, dar si de seceta prelungita. 2008 nu a debutat foarte bine, ceata si vremea rea punand piedici traficului. Semnele de revenire au existat in ultimele luni, cand conducerea Companiei Nationale Administratia Canalelor Navigabile (care are in administrare canalele) a raportat chiar cea mai buna zi din istoria acestora: pe 28 septembrie s-a inregistrat un trafic de 104.500 tone capacitate (o noua unitate de masura introdusa de conducerea CNACN) si 124 nave aflate in tranzit. "Putem spune ca pe canal s-a circulat bara la bara", a glumit atunci directorul general al CNACN, Ovidiu Cupsa. In noiembrie, 2.375 de nave au tranzitat canalele navigabile, iar la cele patru ecluze (Cernavoda, Agigea, Ovidiu si Navodari) s-au efectuat 1.017 ecluzari. De la inceputul anului, CNACN a inregistrat un trafic de 24.103.152 tone capacitate. In aceasta perioada s-au efectuat 7.823 ecluzari si au tranzitat canalele 16.808 nave fluviale sau convoaie de barje. Marfurile cele mai transportate au fost carbunele, cocsul, produsele petroliere, ingrasamintele si minereurile de fier. "Aceste cifre de trafic ne dau speranta ca in viitor se va vorbi mai mult despre capacitatea de transport a canalelor navigabile romanesti", spune Cupsa, care adauga ca, daca s-ar circula pe doua sensuri, nu pe unul, ca in prezent, s-ar putea ajunge la o capacitate dubla decat cea prevazuta de proiectanti.

Canalul a inceput sa fie folosit din ce in ce mai mult pentru ca transportul pe apa este cel mai ieftin. In plus, este si nepoluant, un convoi de barje avand nevoie de un motor de tractor pentru propulsie; aceeasi cantitate se poate transporta cu aproape 40 de vagoane sau sute de TIR-uri, mult mai poluante. Uniunea Europeana are, de altfel, un program intitulat Marco Polo, care incurajeaza transportul pe ape. CDMN are si avantajul de a scurta cu circa 400 de kilometri ruta marfurilor de la Marea Neagra pana la porturile dunarene din Europa Centrala, si cu nu mai putin de 4.000 de kilometri ruta pe care o fac marfurile din Australia si Orientul Indepartat destinate Europei Centrale. Dupa deschiderea, in 1992, a canalului Main-Rin, portul Constanta este practic legat de portul Rotterdam, iar Marea Neagra are iesire la Marea Nordului, prin canalele navigabile. Toate aceste avantaje au si beneficii financiare, pentru ca traficul aduce bani, prin taxele pe care operatorii le platesc. In ultimii ani, directorii de la conducerea companiei au raportat profituri. In 2004, cifra de afaceri a fost de 26,8 milioane lei, iar pierderea de 185 mii lei, pierdere asemanatoare ca valoare cu cea din 2003. In 2005, cifra de afaceri a crescut la 29,71 milioane lei, iar compania trece pe profit de circa un milion de euro, mai precis 3,27 milioane lei. Profitul se mentine la cote asemanatoare si in 2006 (2,53 milioane lei), la o cifra de afaceri de 27 milioane lei, si scade la 185.973 lei, in 2007, la o cifra de afaceri de 26,3 milioane lei.

Ovidiu Cupsa spune insa ca nu profitul este important. El afirma ca CNACN este profitabila, dar ca trebuie gasit un echilibru intre profit si investitii. Canalul este ca o autostrada, iar banii pe care ii produce trebuie folositi in lucrari de reparatii si modernizare. Canalul aduce venituri si din terenurile adiacente. CNACN a inceput deja concesionarea malurilor. Este vorba despre o suprafata de circa 3.500 de hectare de teren, unde se pot construi porturi industriale sau se pot dezvolta orice alte proiecte economice. Sumele care se pot obtine din concesionarea acestora se ridica la sute de milioane de euro. Astfel, chiar daca nu se pune problema amortizarii investitiei, canalul, care face profit de cativa ani, devine o resursa pentru dezvoltarea de noi afaceri.

» Sediul administratiei ar fi trebuit sa aiba opt etaje si sa fie asemanator imobilului in care se afla azi Autoritatea Navala Romana din portul Constanta. La o vizita pe santier, Elena Ceausescu a schimbat, dintr-o aruncatura de mana, atat amplasarea sediului, cat si inaltimea lui.

Istorie lunga

Primele intentii de a construi un canal navigabil prin Dobrogea au apartinut, se pare, romanilor, dar lucrarea era prea dificila pentru mijloacele tehnice ale vremii. Potrivit unor ipoteze arheologice, este probabil ca actuala Vale Carasu din Dobrogea sa fie de fapt o cale navigabila sapata de romani, dar ideea nu are sustinere stiintifica. Cu toate acestea, valea a fost folosita de ambarcatiuni mici, in secolul XVIII.

Despre Canalul Dunare-Marea Neagra se crede gresit ca este visul si ideea lui Ceausescu. Primele planuri pentru construirea sa au aparut in 1837, dar experti britanici contactati pentru realizarea sa au declarat ca nu exista mijloacele tehnice necesare. Cativa ani mai tarziu, in 1850, inginerul Ion Ionescu de la Brad concepe un nou proiect, dar costurile estimate sunt mult prea mari pentru a putea fi acoperite. Totusi, in 1885 incepe construirea unui drum, iar in 1860 se realizeaza o cale ferata care sa faca legatura dintre Dunare si Marea Neagra. Un alt inginer roman, Jean Stoenescu-Dunare, pune pe hartie primul proiect de navigatie in aceasta zona, in anul 1927. Lucrarile la o cale navigabila intre Cernavoda si Constanta incep in 1949, sunt oprite in 1953, din lipsa de fonduri, si reluate apoi, cu plin avant comunist, in 1975, cand canalul incepe sa sape in pamant, spre Marea Neagra. Decizia privind constructia efectiva a canalului se pare ca i-a apartinut lui Stalin. Paul Sfetcu, autorul unei carti-document intitulat "13 ani in anticamera lui Dej", povesteste ca o delegatie de stat s-a deplasat in anul 1948 la Moscova pentru a pune bazele unei cooperari economice. Partea romana i-a prezentat conducerii sovietice potentialul industriei romanesti nationalizate, dar Stalin parea sa nu auda nimic. La un moment dat, acesta intrerupe discutiile si intreaba: "Are cunostinta conducerea Romaniei despre un proiect intocmit de englezi pe la inceputul secolului XX pentru construirea unui canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra?". Pentru ca romanii au fost luati prin surprindere, Stalin, pregatit, cere sa i se aduca hartile si arata cu degetul o linie rosie: locul pe unde urma sa treaca actualul canal Dunare-Marea Neagra. Sfetcu povesteste ca Gheorghiu-Dej, ingrozit de aceasta perspectiva, a incercat sa i se opuna, spunand ca nu are nici fondurile si nici utilajele necesare, dar Stalin a ramas ferm pe pozitie si a dat asigurari ca Uniunea Sovietica va livra Romaniei utilajele necesare. Romania anunta triumfalist demararea lucrarilor, iar biroul politic al C.C. al Partidului Muncitoresc Roman adopta o hotarare in acest sens in 1949. Demararea lucrarilor are loc in scurt timp, iar sume importante de bani de la buget sunt inghitite de acest proiect. Marin Preda spune ca Stalin a avut de la bun inceput intentia de a crea un lagar de exterminare: "Ii aduni la un loc pe burghezi, scapi de grija lor si faci si o treaba, fertilizezi Dobrogea, care e un pamant cam uscat, dupa cum mi s-a spus", ar fi afirmat Stalin.

Perceptie

Gulagul romanesc

Dupa moartea lui Stalin, spune Sfetcu, s-a hotarat (si la sugestia noului lider de la Kremlin, Nikita Hrusciov) ca lucrarile sa fie sistate definitiv. "Din concluziile specialistilor reiesea ca acest obiectiv, odata dat in exploatare, va genera permanent pagube, intrucat taxele ce urmau sa fie incasate pentru trecerea prin canal nu vor acoperi nici macar cheltuielile de administrare si de intretinere", se arata in cartea sa. Dej credea (lucru pe care i-l destainuise lui Paul Sfetcu) ca, daca Stalin ar mai fi trait, odata terminat canalul, Romaniei i s-ar fi cerut sa renunte "de buna voie si nesilita de nimeni" la stapanirea gurilor Dunarii. Canalul a fost insa perceput si ca un gulag romanesc pentru detinutii politici. Daca la inceput forta de munca era formata mai ales din specialisti si militari in termen, numarul detinutilor a crescut de la 19%, in septembrie 1949, la 82,5%, adica 20.768 in noiembrie 1952. Dintre acestia, multi aveau sa moara din cauza regimului inuman de detentie si de munca. Nimeni nu a fost condamnat pana acumpentru atrocitatile savarsite la Canal impotriva detinutilor politici.

Politica

Canalul si propaganda

Scriitorii vremii au laudat canalul in opere de sute de pagini. Cea mai reprezentativa lucrare ramane "Drum fara pulbere", a lui Petru Dumitriu. In romanul de aproape 700 de pagini, care are doua editii, acesta realizeaza o oda inchinata eroului sovietic, stahanovistului, muncitorului roman de la canal. Dupa cativa ani de la sinistra creatie literara, Petru Dumitriu alege calea exilului. Regreta mai apoi elogiul, intr-o convorbire cu George Pruteanu, din care acesta reda o propozitie in Senatul Romaniei: "Intr-o convorbire pe care am purtat-o in 1995 cu el, cu lacrimi in ochi, efectiv cu lacrimi in ochi, imi spunea, citez textual: «Imi vine
sa-mi tai mana cu care am scris Drum fara pulbere»". Era prea tarziu.

Cifre

Constructie-mamut

Pentru realizarea canalului au fost excavate 300 de milioane de tone de roca. Au fost folosite patru milioane de metri cubi de beton si beton armat, precum si 24.345 de tone de echipament si lucrari metalice. La cercetare-proiectare au contribuit 30 de institute de specialitate. S-au realizat 33.500 de proiecte de estimare si constructie de catre 1.000 de specialisti. Constructia a fost inaugurata oficial pe data de 26 mai 1984. Canalul are o lungime totala de 64 de kilometri, o adancime de sapte metri, o latime la baza de 70 de metri si la suprafata de 110-140 de metri. Pescajul maxim admis este de 5,5 metri, permitand astfel accesul navelor fluviale si al celor maritime mici. Potrivit standardelor EEC-UNO, Canalul Dunare-Marea Neagra se situeaza in clasa a sasea de canale interioare, cea mai mare clasa pentru astfel de constructii. Este al treilea canal ca marime din lume, dupa Suez si Panama. Proiectul initial a fost estimat la doua miliarde dolari.

Lider

Gheorghiu-Dej – discurs comunist

Redam o parte din discursul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, rostit in sedinta Consiliului de Ministri din 25 mai 1949, prin care acesta le cerea colegilor sai, intr-un discurs plin de elogii pentru conducerea sovietica, sa imbratiseze proiectul canalului:"Va supunem astazi un material spre aprobare in legatura cu construirea Canalului Dunarea-Marea Neagra. Dupa cum veti vedea, nu este vorba de un simplu canal, unde curge apa si pe unde se fac transporturi ieftine, ci este vorba de un complex de lucrari menite sa transforme total aceasta regiune care va fi scaldata de acest canal. Se vor dezvolta orase, eventual se vor construi noi orase, terenuri imense vor fi redate culturii de cereale, agriculturii in genere, se vor face planuri de irigatie, planuri de largire a retelei de comunicatie, a retelei feroviare s.a.m.d. (…) Organizatiile de Partid vor creste si se vor intari in focul luptei pentru realizarea Planului, in executarea lucrarilor la canal".

Are cunostinta conducerea Romaniei despre un proiect intocmit de englezi pe la inceputul secolului XX pentru construirea unui canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra?"
Sursa Romania Libera

CNADNR: Bechtel a facut greseli de proiectare si executie la autostrada Transilvania

Bechtel a facut greseli de proiectare si executie pe tronsonul Campia Turzii-Gilau al autostrazii Transilvania, ceea ce a determinat alunecari de teren pe un segment de 36 de kilometri, potrivit rezultatelor unui control efectuat de consultantul EGIS Scetauroute la solicitarea CNADNR, relateaza Mediafax.

"Bechtel a avut abateri in executia lucrarii, afectand calitatea lucrarilor, insa greselile sunt remediabile si nu vor duce la intarzieri", a declarat, joi, directorul de comunicare al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania.

Alte abateri rezultate in urma analizei au fost ignorarea de catre proiectant a recomandarilor din studiile geotehnice si interpretarea eronata a datelor din forajele geologice.

Szobotka a mentionat ca Bechtel va suporta toate costurile cu reparatiile, intrucat CNADNR nu are nicio obligatie contractuala in achitarea contravalorii prejudiciului. El nu a facut o estimare a pagubelor.

Proiectul de constructie a autostrazii Transilvania, pe traseul Brasov-Bors, a inceput in 2004, in baza unui contract cu o valoare de 2,2 miliarde euro acordat companiei americane Bechtel.

Lucrarile au fost intrerupte la jumatatea anului 2005, cand autoritatile au inceput reanalizarea contractelor incheiate de guvernarea precedenta. Ca urmare a sistarii lucrarilor, termenul de finalizare a autostrazii, stabilit initial pentru anul 2012, a fost prelungit cu un an.

Pana la jumatatea lunii august a acestui an, compania a finalizat o portiune de cinci kilometri de autostrada dintr-un sector cu o lungime de 25 kilometri, care face legatura intre Gilau si Campia Turzii.
Sursa Hotnews

My Air Italia negociaza cu investitori romani pentru deschiderea unei filiale locale


Compania italiana My Air va avea o filiala locala, in prezent oficialii italieni fiind in discutii avansate cu o serie de investitori romani pentru a infiinta My Air Romania, companie ce va avea capital majoritar roman, a spus Antonio Iervolino, director general My Air.
In noua companie, My Air Italia va avea o participatie minoritara.

Prin noua companie se vor opera toate cursele din Romania si se vor introduce altele noi, atat interne, cat si externe.

"Sa spunem ca va fi un cadou de Craciun", a spus Vicenzo Soddu, executive vicepresident My Air, intrebat cand va fi lansata aceasta companie. "Sunt zboruri pe care My Air Italia nu le poate opera spre destinatii mai indepartate, cum ar fi sa zicem Tel Aviv. Din Romania aceste zboruri pot fi operate direct si acesta este rolul acestei noi companii", a mai spus Soddu.

My Air Romania va face parte din parteneriatul My Air-Sky Europe, semnat luna trecuta.

In cadrul acestui parteneriat inca nu au fost facute schimburi de actiuni intre cele doua companii, insa urmeaza si acest lucru.

Reprezentantii My Air si Sky Europe au spus ca pregatesc si zboruri catre alte destinatii din Romania. Acest parteneriat va reduce costurile celor doua companii cu 25% in total, iar in urmatoarele 18 luni cele doua linii aeriene vor sa transporte in total in Romania peste 1 mil. de pasageri.
Sursa Hotnews

Autostrada Arad Timisoara, gata în 2011

Construcţia primei autostrăzi din vest, Arad-Timişoara, va începe abia în primăvara anului viitor şi va fi finalizată în doi ani, potrivit ministrului Ludovic Orban.

În primul weekend de campanie electorală, ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a avut câteva vizite de lucru pe şantierele din vestul ţării, unde s-a arătat mulţumit de stadiul lucrărilor şi le-a transmis colegilor maghiari să-şi vadă de autostrăzile lor.

În ceea ce priveşte mult-aşteptata autostradă Arad-Timişoara, care ar trebui să prelungească coridorul IV Paneuropean de la graniţa cu Ungaria până la Constanţa, ministrul a anunţat că în ianuarie se va semna contractul de execuţie.

32 de kilometri, în 24 de luni

„Pe Arad-Timişoara, am finalizat raportul de evaluare şi l-am trimis către finanţator. Termenul de execuţie a celor 32 de kilometri este de 24 de luni, iar contractul de execuţie va fi semnat în ianuarie“, a declarat Ludovic Orban. Deşi ministrul s-a ferit să numească firma câştigătoare, reprezentanţii Direcţiei de Drumuri şi Poduri Timişoara susţin că e vorba de joint venture-ul FCC - Astaldi (Spania - Italia), care se ocupă şi de refacerea Stadionului „Lia Manoliu“, din Bucureşti.

Lucrările de construcţie presupun amenajarea a 24 de lucrări de artă (poduri şi pasaje), un nod rutier şi a două spaţii de servicii. Finanţarea autostrăzii se va face prin Banca Europeană de Investiţii, cu suma de 200 de milioane de euro, plus alte 70 de milioane de euro de la Guvernul României.

A testat asfaltul de pe E 70

Tot în acest weekend, ministrul Orban a tăiat panglica la un pasaj din Lugoj, aflat în construcţie de 17 ani şi finalizat cu o lună mai devreme decât ultimul termen stabilit.

În plus, ministrul nu a ratat ocazia de a testa netezimea asfaltului de pe E 70, pe tronsonul Timişoara - Lugoj, iar de pe agenda sa de lucru nu a lipsit nici vizita de la şoseaua de centură a Timişoarei. Deşi lucrările sunt departe de a se încadra în grafic, Ludovic Orban s-a arătat mulţumit de stadiul în care se află şantierul.

După turul de forţă de la Timişoara, ministrul transporturilor a dat ieri o fugă şi până la Arad, unde a oferit explicaţii legate de faptul că marile proiecte de infrastructură bat pasul pe loc. „Procedurile de expropriere a terenurilor pentru marile proiecte sunt încă greoaie pentru că, din păcate, Camera Deputaţilor nu a aprobat legea privind simplificarea procedurilor. Este o ruşine că, la 20 de ani de la Revoluţie, noi nu am finalizat o autostradă de la Constanţa până la graniţa de vest“, a conchis Ludovic Orban, prezent ieri la Arad. (A contribuit Alex Negru)

SCHIMB DE REPLICI

„Îi sfătuiesc să-şi vadă de lucrările lor“

La Timişoara, ministrul transporturilor a „sărit“ la gâtul autorităţilor maghiare, care şi-au manifestat în ultima vreme nemulţumirea faţă de modul în care decurg lucrările la autostrada ce va lega România de restul Europei. „Nu îmi pasă de autorităţile din Ungaria. Îi sfătuiesc să-şi vadă de lucrările lor. Până una alta, ei nu şi-au îndeplinit obligaţiile de a aduce până la graniţă cele două tronsoane de autostradă: cel care vine de la Budapesta şi cel care vine de la Szeged. Lucrările sunt, practic, într-un progres clar. Se va ajunge la faza de execuţie pe toate tronsoanele de autostradă până la 1 iunie anul viitor“, afirmă Ludovic Orban.
Sursa EVZ